Dacă ți-aș spune că îți poți halucina realitatea, m-ai crede?
Am văzut două momente cheie în viața mea, când am împlinit 30 de ani și m-am întors în România. Venisem cu câteva mii de euro în buzunar după ce locuisem un an în Germania și, sincer, o cam lălăisem. Am simțit un impuls puternic să revin și știam că atunci când reveni, voi avea un refresh puternic, poate cel mai puternic de până atunci în ce privește evoluția mea ca profesor spiritual.
Germania mă învățase disciplina, perseverența și stilul de viață nemțesc îmi adusese mai multă claritate. Eram totuși o fire prea boemă și prea liberă pentru rigiditatea „Țării lucrului bine făcut” așa că mi-am făcut bagajele și am plecat.
Simțeam în avion o tensiune care aducea a entuziasmul unui nou început pe care care îi construisem în mintea mea, atât de clar încât lucrurile aveau să se așeze mai bine decât aș fi crezut.
Arhitectura mentală pe care o imaginasem era stenică iar cimentul pe care îl folosisem la construcție era emoția. Mă vizualizasem cu o precizie aproape chirurgicală:
- mă întorc în București, închiriez un apartament
- practic în fiecare dimineață Wuji Gong și alchimie
- colaborez cu cele mai mari centre de wellness și yoga
- construiesc o comunitate vibrantă
Zis și făcut. La mai bine de jumătate de an, locuiam într-un locșor drăguț de pe lângă Dâmbovița, colaboram cu Suntuncopac iar mai târziu am predat la Purna și la Pawan, studiouri de yoga care se aflau în vecinătate. Și astea sunt doar câteva dintre întâmplările pe care le documentez în primă instanță.
O mare binecuvântare avea să vină peste mine când am început o altă colaborare care mi-a adus de departe cele mai fructuoase rezultate. Colaborarea cu Bucurania de pe Strada Frumoasă de la Romană, o sală de evenimente care pentru aproape 4 ani a fost leagănul unei comunități imense și pline de bucurie și spiritualitate și, sincer, cea mai mare și efervescentă comunitate spirituală de la acea vreme din București.
Retrageri semi-anuale cu aproape 100 de oameni și un sentiment de împlinire care mi-a adus aminte de acel moment, când mă aflam în Germania, într-un pat strâmt, dar pufos și am dat naștere acestui vis care avea să se întâmple.
Dacă nu aș fi urmat acel sentiment și aș fi decolat la câteva zile, nu aș fi fost niciodată martorul acestei linii temporale care mi-a adus atâta realizare și împlinire.
La fel și tu, dă crezare sentimentului acela nestăvilit care vine din inimă, dincolo de ego și de orice urmă de personalitate care se împotrivește, dă-ți voie să-l trăiești, să-l pui într-un, adică să-l transformi în acțiune.
Sufletul vede potențialul care tinde să se materializeze, însă egoul, în loc să urmeze procesul, care uneori înseamnă ups and downs, ce face? Se împotrivește, așa apar neliniștea, frica, rigiditatea. Imaginează și dă-ți voie să curgi lin prin linia temporală creată, adaptându-te, fără să creezi o sinusoidală emoțională cu curbe duse la extrem.
Nu trebuie să fie așa; lucrurile pot fi mult mai simple dacă personalitatea ta, adică tiparele tale de suflet, nu le-ar complica. Adu-ți aminte să te comporți astăzi ca și cum viitorul tău te-ar privi și ți-ar fi recunoscător pentru că disciplina este sacrificiul voluntar al eului prezent pentru cel din viitor.
Shake a Little. Change a Lot.
That Shakin' Guy
